Parcarea laterală

Zice nevastă-mea în cunoştinţă de cauză că după vârsta de şapte ani oamenii nu se schimbă mai mult de zece procente. Ce bine, înseamnă că şcoala nu a avut cum să mă deformeze radical. Asta dacă modelăm pe decuparea vorbei "pe ici pe colo în punctele esenţiale".
De fapt structural sunt tot mucea de doianişiceva înghesuit în tramvai care se uită încruntatarevoltă în sus răţoindu-se fără să dea din aripicioare "tu-ţi mămăliga ta!". Atâta că nu glăsuiesc, dar senzaţiile sunt tot alea, înghesuit la fel mă uit încolo.
Da să vezi ceva: bat spre cincizeci şi de pe la treizeci nu mi s-au mai arătat multe de menţionat între natura plăcerilor pe care le trăiesc. Sau adăugat căte ceva, dar grosul este cel de până la treizeci.
Ar fi de întrebat un universitar cât de schimbaţi sunt foştii lui studenţi la întâlnirea de 30 de ani să zicem. Adică una ar fi cât te schimbă şcoala şi cealaltă cât practicarea. Oricum, nu mai mult de zece procente, esenţiale probabil nu, zice susnumita.
SinTeză: devii autenticând? ToTimpul? al naibii şi ăsta!