Şi acum aserţiune:
cei care se bazează mai mult pe încredere decât pe dovezi sunt mai rapizi, mai senini, mai greu de deviat de pe propia cărare. Iar dacă sunt cumva dezamăgiţi merg mai departe. Încrezători. Nebănuitori. Drept.
AlegeREA vă aparţine:
în stânga aveţi sţiinţa
în dreapta aveţi (în)crederea
Vă doresc alegeri fericite - partinice, locale, parlamentare, personale, de faceri de la A la Z.
Cu seninătate,
un libertău
Un comentariu:
increderea sta la baza unor rutine, nu mai stai sa analizezi in detaliu fiecare aspect al fiecarui caz in parte, se considera stiute majoritatea aspectelor, iar diferentele care te intereseaza sunt putine si monitorizezi doar acele mici diferente.. cand proba contrarie vine cu o schimbare (majora sau nu) sigur ca se genereaza din nou nevoia de analiza de detaliu, lucru nu intotdeauna usor si de acolo si reactia aia care vine din inertie ("Nu cred"/"Nu as fi crezut")
cand functionezi in baza rutinelor, deci avand incredere ca totul e asa cum crezi tu, e si normal ca viteza e mai mare decat atunci cand stai sa buchisesti fiecare caz in parte..
acuma cat de dezamagit esti ca rutina s-a spart depinde de fiecare in parte, de capacitatea lui de adaptare la noile conditii, de viteza cu care invata noile informatii si isi creaza noile rutine... pentru ca de rutine nu scapam si nici nu trebuie sa scapam de tot!.. avem nevoie de viteza :)
cat de deschisi la schimbari suntem reiese si din felul cum pui problema: Nu cred! sau Nu AS FI crezut!.. astea-s doua reactii diferite, atitudinea in primul caz fiind una destul de obtuza, rigida, specifica celor care isi schimba greu ideile, pe cand a doua este specifica unor oameni mai deschisi schimbarii, mai dispusi sa accepte ca nu stiu ei chiar tot!..:).. pentru ca sa fie foarte clar: oricnad putem gresi, oricand putem gasi lucruri noi, detalii care pot schimba fundamental ceea ce credeam la um moment dat
Trimiteți un comentariu