DOTedu

De ce obiectului acela Pe care mă aşez i se spune scaun, iar aceluia La care mă aşez i se spune masă şi nu invers? Iar dacă (posibil prin absurd) li s-ar spune invers, de ce nu este acceptabil să se schimbe şi PE cu LA?
Pentru că aşa (ne-)am învăţat din neam în neamţ şi pentru mai ce?
Sunt unii care ştiu să aleagă foarte bine momentele în care pot face permutările propuse mai sus, fără ca nimeni din cei din jur să-i privească intrigaţi, deşi tot adevărat este că nimeni din jur nu i-ar urma. Nu ştiu cum se câştigă simţul (puterea) care te poate duce sincer şi neabătut de la propriile impulsuri printre serpentinele convenţiilor.
Versurile cântecului logic al celor de la Supertramp mi-au răsunat aproape de urechea internă în multe împrejurări şi incerc să mă lămuresc prin ce trebuie să trec ca să nu mi se mai întâmple şi să le uit definitiv.

Dacă voi ajunge să trăiesc acea întâmplare, ce lecţie ar fi următoarea?